părere - explicat in DEX

părere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂRÉRE, păreri, s. f. 1. Opinie, punct de vedere; concepție, idee, credință. ◊ Expr. A fi de părere = a crede, a socoti, a considera. A(-și) da cu părerea (ori câte o părere) = a opina; a crede, a considera, a aprecia. A fi de aceeași părere (cu cineva) = a fi de acord (cu cineva). A fi de altă părere = a crede altceva, a nu fi de acord. Părere de bine = bucurie, satisfacție, mulțumire. Părere de rău = mâhnire, căință, regret, invidie. 2. Iluzie, închipuire. ◊ Loc. adv. Într-o părere = într-o doară; la întâmplare. ♦ (Concr.) Arătare, nălucire, vedenie, fantomă. ◊ Expr. O părere de... = o cantitate infimă de... – V. părea.

părere (Dicționaru limbii românești, 1939)
părére f. (d. a ți se părea). Iluziune, amăgire. Opiniune, credință. Părere de bine, bucurie. Părere de răŭ, regret. Prov. Cîte capete atîtea părerĭ, fie-care cugetă în felu luĭ.

părere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
părére s. f., g.-d. art. părérii; pl. păréri

părere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
părere f. 1. mod de a fi, aparițiune, iluziune: piere ca un vis, ca o părere POP. avut-am zile negre? s’au șters ca o părere AL.; 2. mod de a vedea, opiniune: după părerea mea; 3. impresiune satisfăcătoare sau regretabilă: părere de bine, părere de rău. [V. pare].

părere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂRÉRE, păreri, s. f. I. Opinie, punct de vedere, concepție, idee, credință. ♦ Expr. A fi de părere = a crede, a socoti, a considera. A (-și) da cu părerea (ori câte o părere) = a opina; a crede, a considera, a aprecia. A fi de aceeași părere (cu cineva) = a fi de acord (cu cineva). A fi de altă părere = a crede altceva, a nu fi de acord. Părere de bine = bucurie, satisfacție, mulțumire. Părere de rău = mâhnire, căință, regret, invidie. 2. Iluzie, închipuire. ◊ Loc. adv. într-o părere = într-o doară; la întâmplare. ♦ (Concr.) Arătare, nălucire, vedenie, fantomă. 4 Expr. O părere de... =o cantitate infimă de... — V. părea.