partizan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARTIZÁN, -Ă, partizani, -e, s. m. și
f. 1. Persoană care adoptă și susține o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept.
2. Spec. Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. – Din
fr. partisan.