partnic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PÁRTNIC, -Ă, partnici, -ce, adj. (
Înv.) Propriu, personal. ♦ (Substantivat,
m.) Părtaș. – Din
parte +
suf. -nic.partnic (Dicționaru limbii românești, 1939)pártnic, -ă s. și adj. (d.
parte cu sufixu
-nic).
Vechĭ. Părtaș, participant, tovarăș. Părtinitor. V.
părtnicie.