partidă - explicat in DEX

partidă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PARTÍDĂ, partide, s. f. 1. Desfășurare completă a unui joc distractiv sau sportiv, cu toate fazele lui succesive, în urma cărora se stabilesc câștigătorii; întrecere sportivă; meci. ◊ Expr. (Fam.) A pierde partida = a nu reuși într-o acțiune sau într-o întreprindere, a suferi un eșec, a nu avea nici o șansă. ♦ Petrecere, distracție în grup, organizată după un anumit program. O partidă de vânătoare. 2. Căsătorie sau proiect de căsătorie (avantajos); p. ext. persoană vizată pentru un proiect de căsătorie. 3. (Înv.) Partid; grupare, tabără. ◊ Expr. A fi de partida cuiva = a fi partizanul unei grupări. A lua partida cuiva = a trece de partea cuiva, a lua apărarea cuiva. 4. (Cont.) Cont. ◊ (Contabilitate în) partidă dublă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea operațiilor se face concomitent în debitul unui cont și în creditul altui cont. (Contabilitate în) partidă simplă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea se face fie numai în debitul unor conturi, fie numai în creditul altor conturi. 5. Cantitate de mărfuri vândută sau cumpărată o dată. 6. Parte dintr-o compoziție muzicală executată de unul dintre membrii unui ansamblu, care execută această parte. [Pl. și: (4) partizi] – Din ngr. partídha, it. partita, fr. partie.

partidă (Dicționar de neologisme, 1986)
PARTÍDĂ s.f. 1. Desfășurare completă a unui joc. ♦ Îndeletnicire plăcută în grup, organizată din timp. 2. Căsătorie sau proiect de căsătorie; (p. ext.) persoană vizată pentru un asemenea proiect. 3. Cont. 4. Cantitate de mărfuri vândute sau cumpărate o dată. 5. Notele executate de unul dintre membrii unui ansamblu sau de un grup la unison. [< ngr. partida, cf. it. partita].

partidă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PARTÍDĂ s. f. 1. desfășurare completă a unui joc. ◊ îndeletnicire plăcută în grup, organizată din timp. 2. (proiect de) căsătorie; (p. ext.) persoană vizată. 3. sistem de contabilitate pe categorii de operații economice. ◊ cont. 4. cantitate de mărfuri vândute sau cumpărate o dată. 5. (muz.) parte dintr-o compoziție executată de unul dintre membrii unui ansamblu sau de un grup la unison; grup de instrumente din aceeași familie, aparținând unui ansamblu, care execută această parte. (< ngr. partida, it. partita)

partidă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*partídă f., pl. de și zĭ (ngr. pártida și partita, d. it. partito; sp. partida, fr. partie, a. î.). Căsătorie: a face o bună partidă. Persoană de căsătorit: această fată ar fi o excelentă partidă. Plimbare, amuzament, joc în tovărășie cu altu: a face o partidă de cărțĭ, de vînătoare, pe apă, în trăsură, cu luntrea. Com. Cont particular al cuĭva la cineva: la partida luĭ eraŭ 100 de francĭ. Mod de a ținea socotelile în registre: partidă simplă, duplă [!].

partidă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!partídă s. f., g.-d. art. partídei; (jocuri, căsătorii, grupuri instrumentale) pl. partíde

partidă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
partidă f. 1. persoană de căsătorit: e o partidă foarte bună; 2. proiect de preumblare, de petrecere între mai multe persoane: am făcut împreună o partidă frumoasă; 3. totalitatea operațiunilor unui joc: o partidă de domino; 4. parte de socoteală, cont particular: scrie la partida mea această sumă; 5. mod de a ținea registrele: partidă simplă, dublă. [Modelat după it. partita și fr. partie].

partidă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PARTÍDĂ, partide, s. f. 1. Desfășurare completă a unui joc distractiv sau sportiv, cu toate fazele lui succesive, în urma cărora se stabilesc câștigătorii; întrecere sportivă; meci. ◊ Expr. (Fam.) A pierde partida = a nu reuși într-o acțiune sau într-o întreprindere, a suferi un eșec, a nu avea nicio șansă. ♦ Petrecere, distracție în grup, organizată după un anumit program. O partidă de vânătoare. 2. Căsătorie sau proiect de căsătorie (avantajos); p. ext. persoană vizată pentru un proiect de căsătorie. 3. (înv.) Partid; grupare, tabără. ◊ Expr. A fi de partida cuiva = a fi partizanul unei grupări. A lua partida cuiva = a trece de partea cuiva, a lua apărarea cuiva. 4. (Cont.) Cont. ◊ (Contabilitate în) partidă dublă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea operațiilor se face concomitent în debitul unui cont și în creditul altui cont. (Contabilitate în) partidă simplă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea se face fie numai în debitul unor conturi, fie numai în creditul altor conturi. 5. Cantitate de mărfuri vândută sau cumpărată o dată. 6. Parte dintr-o compoziție muzicală executată de unul dintre membrii unui ansamblu, care execută această parte. [Pl. și: (4) partizi] — Din ngr. partídha, it. partita, fr. partie.