paronim - explicat in DEX

paronim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PARONÍM, paronime, s. n. Cuvânt asemănător cu altul din punctul de vedere al formei, dar deosebit de acesta ca sens (și ca origine). – Din fr. paronyme.

paronim (Dicționar de neologisme, 1986)
PARONÍM s.n. Cuvânt care se aseamănă ca sunete, dar se deosebește ca sens de alt cuvânt. [< fr. paronyme, cf. gr. para – alături, onoma – nume].

paronim (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PARONÍM s. n. cuvânt asemănător cu altul ca formă, dar deosebit de acesta ca sens. (< fr. paronyme)

paronim (Dicționaru limbii românești, 1939)
*paroním, -ă adj. (vgr. parónymos, d. pará, alăturea, și ónoma, nume. V. an-, ant- și om-onim). Gram. Înrudit pin [!] formă, ca con-duc, con-țin saŭ con-duc, pro-duc. S. n. Un paronim.

paronim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!paroním (pa-ro-/par-o-) s. n., pl. paroníme

paronim (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
paronim n. vorbă ce se aseamănă cu alta după formă sau origină și nu după sens: abstrage și distrage, contuziune și confuziune.

paronim (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PARONÍM, paronime, s. n. Cuvânt asemănător cu altul din punctul de vedere al formei, dar deosebit de acesta ca sens (și ca origine). — Din fr. paronyme.