parolist - explicat in DEX

parolist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. – Parolă + suf. -ist.

parolist (Dicționar de neologisme, 1986)
PAROLÍST, -Ă adj. (Fam.) Care se ține de cuvânt. [< parolă + -ist].

parolist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PAROLÍST, -Ă adj., s. m. (fam.) (cel) care se ține de cuvânt. (< parolă + -ist)

parolist (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
parolist, -ă, paroliști, -ste adj. (d. oameni) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat / promisiunea făcută

parolist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*parolíst, -ă s. (d. parolă). Om de cuvînt, om care face ceĭa ce promite.

parolist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
parolíst (fam.) adj. m., s. m., pl. parolíști; adj. f., s. f. parolístă, pl. parolíste

parolist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
parolist m. cel ce se ține de cuvântul dat.

parolist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. — Parolă + suf. -ist.