paronimie - explicat in DEX

paronimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PARONIMÍE, paronimii, s. f. Însușirea a două sau a mai multor cuvinte de a fi paronime; situația, relația în care se află mai multe paronime. – Din fr. paronymie.

paronimie (Dicționar de neologisme, 1986)
PARONIMÍE s.f. Calitatea a două sau mai multe cuvinte de a fi paronime. [Gen. -iei / < fr. paronymie].

paronimie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*paronimíe f. (vgr. paronymia). Calitatea de a fi paronim.

paronimie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!paronimíe (pa-ro-/par-o-) s. f., art. paronimía, g.-d. art. paronimíei; pl. paronimíi, art. paronimíile

paronimie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PARONIMÍE, paronimii, s. f. însușirea a două sau a mai multor cuvinte de a fi paronime; situația, relația în care se află mai multe paronime. — Din fr. paronymie.