pârnaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÂRNÁIE, pârnăi, s. f. 1. (
Reg.) Oală mare de pământ, lărgită în partea de sus, folosită în gospodăria țărănească pentru gătit sau pentru păstrat alimente. ♦ Conținutul unei asemenea oale.
2. (
Arg.) Închisoare, temniță. [
Pr.:
-na-ie] –
Et. nec.