pârnaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÂRNÁIE, pârnăi, s. f. 1. (
Reg.) Oală mare de pământ, lărgită în partea de sus, folosită în gospodăria țărănească pentru gătit sau pentru păstrat alimente. ♦ Conținutul unei asemenea oale.
2. (
Arg.) Închisoare, temniță. [
Pr.:
-na-ie] –
Et. nec.pârnaie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pârnáie (
reg.,
arg.)
s. f.,
art. pârnáia, g.-d. art. pârnắii; pl. pârnắi, art. pârnắile (-nă-i)pârnaie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pârnaie f.
1. oală mare cu două torți:
bău o pârnaie de sânge de taur ISP.;
2. varietate de struguri cu gât. [Origină necunoscută].
pârnaie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÂRNÁIE, pârnăi, s. f. 1. (
Reg.) Oală mare de pământ, lărgită în partea de sus, folosită în gospodăria țărănească pentru gătit sau pentru păstrat alimente. ♦ Conținutul unei asemenea oale.
2. (
Arg.) închisoare, temniță. [
Pr.: -
na-ie] —
Et. nec.