pârlitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÂRLITÚRĂ, pârlituri, s. f. 1. Pârleală (
1). ◊
Expr. (
Înv.)
A da (pe cineva)
pe (sau
prin)
pârlitură =
a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte;
b) a ironiza, a lua în râs.
2. (
Reg.;
concr.) Loc ars de foc; porțiune de pădure cu copacii arși. –
Pârli +
suf. -tură.