pârlitură - explicat in DEX

pârlitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PÂRLITÚRĂ, pârlituri, s. f. 1. Pârleală (1). ◊ Expr. (Înv.) A da (pe cineva) pe (sau prin) pârlitură = a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte; b) a ironiza, a lua în râs. 2. (Reg.; concr.) Loc ars de foc; porțiune de pădure cu copacii arși. – Pârli + suf. -tură.

pârlitură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
pârlitúră, pârlitúri, s.f. 1. (pop.) loc ars de foc; porțiune de pădure cu copaci arși. 2. (reg.) luminiș de pădure. 3. (reg.) câmp ars de soare, pârlit, pălit; pălitură, păliște. 4. (înv.) arșiță, dogoare (a soarelui). 5. (reg.) ofilire, veștejire, uscare a plantelor (din cauza soarelui, a vântului, a brumei), pălitură.

pârlitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pârlitúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pârlitúrii; pl. pârlitúri

pârlitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pârlitură f. 1. arsură: sub pârlitura soarelui OD.; a da prin pârlitură, a necăji rău pe cineva; 2. loc cu copaci pârliți de soare.

pârlitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PÂRLITÚRĂ, pârlituri, s. f. (înv. și reg.) 1. Pârleală (1). ◊ Expr. (înv.) A da (pe cineva) pe (sau prin) pârlitură = a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte;a ironiza, a lua în râs. 2. (Reg.; concr.) Loc ars de foc; porțiune de pădure cu copacii arși. — Pârli + suf. -tură.