parloar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARLOÁR, parloare, s. n. (
Livr.) Sală de primire a vizitatorilor într-un cămin, într-un internat școlar, într-o cazarmă etc.; vorbitor (
III). – Din
fr. parloir.parloar (Dicționar de neologisme, 1986)PARLOÁR s.n. (
Rar) Sală de primire (într-un internat, într-o cazarmă); vorbitor. [Pron.
-loar. / < fr.
parloir].
parloar (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARLOÁR s. n. sală de primire (într-un internat, într-o cazarmă); vorbitor. (< fr.
parloir)
parloar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)parloár (-loar) s. n.,
pl. parloáreparloar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARLOÁR, parloare, s. n. Sală de primire a vizitatorilor într-un cămin, într-un internat școlar, într-o cazarmă etc.; vorbitor
(III). — Din
fr. parloir.