paralizie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARALIZÍE, paralizii, s. f. (
Med.) Boală care se manifestă prin pierderea totală sau parțială a posibilității de mișcare și a sensibilității corpului sau a unei părți a lui; dambla. ♦
Paralizie infantilă = poliomielită. – Din
fr. paralysie.paralizie (Dicționar de neologisme, 1986)PARALIZÍE s.f. Pierdere totală sau parțială a mobilității și a sensibilității corpului, cauzată de obicei de leziuni pe creier sau în măduva spinării. [Gen.
-iei. / < fr.
paralysie, cf. lat., gr.
paralysis <
para – în lungul,
lysis – dizolvare].
paralizie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARALIZÍE s. f. pierdere totală sau parțială a mobilității și sensibilității corpului. ♦ ~ infantilă = poliomielită. (< fr.
paralysie)
paralizie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PARALIZÍE (‹
fr.,
lat.)
s. f. Pierdere pasageră sau definitivă a funcției motrice a unui mușchi, grup muscular sau a unei părți a corpului. Se poate datora lezării centrilor sau căilor nervoase motorii (
p. organică), inhibării funcționale a centrilor mișcărilor voluntare (
p. funcțională, isterică sau
piteatică) sau afectării mecanismelor de transmitere a excitației de la nervul motor la mușchi (
v. monoplegie, hemiplegie, paraplegie, diplegie). ◊
P. agitantă v. Parkinson. P. generală progresivă = meningoencefalită sifilitică, caracterizată prin tulburări psihice evoluând spre demență, tulburări de vorbire (dizartrie) și tremurături ale extremităților; boala lui Bayle (medicul francez Antoine Laurent Jessé Bayle, 1799-1858).
P. infantilă =
poliomelită anterioară acută.
paralizie (Dicționaru limbii românești, 1939)*paralizíe f. (fr.
paralysie, d. vgr.
parálysis).
Med. Dambla, nimicirea saŭ slăbirea nervilor motorĭ, o boală care te face să nu maĭ poțĭ merge
(paraplexie) saŭ să nu maĭ poțĭ mișca o mînă și un picĭor
(emiplexie) saŭ mușchiĭ fețeĭ
(paralizie facială) ș. a.
paralizie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paralizíe s. f.,
art. paralizía, g.-d. art. paralizíei; pl. paralizíi, art. paralizíileparalizie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)paralizie f.
1. lipsă totală sau parțială a simțirii și a mișcării voluntare;
2. fig. imposibilitate de a lucra.
paralizie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARALIZÍE, paralizii, s. f. (
Med.) Boală care se manifestă prin pierderea totală sau parțială a posibilității de mișcare și a sensibilității corpului sau a unei părți a lui; dambla. ♦
Paralizie infantilă = poliomielită. — Din
fr. paralysie.