paralizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARALIZÁRE, paralizări, s. f. Faptul de
a (
se)
paraliza; damblagire. –
V. paraliza.paralizare (Dicționar de neologisme, 1986)PARALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) paraliza și rezultatul ei. ♦ (
Fig.) Împiedicare, poprire; imobilizare; damblagire. [<
paraliza].
paralizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paralizáre s. f.,
g.-d. art. paralizắrii; pl. paralizắriparalizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARALIZÁRE, paralizări, s. f. Faptul de
a (se) paraliza; damblagire. —
V. paraliza.