paralogism - explicat in DEX

paralogism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PARALOGÍSM, paralogisme, s. n. Raționament fals făcut din neștiință, fără intenția de a induce în eroare. – Din fr. paralogisme.

paralogism (Dicționar de neologisme, 1986)
PARALOGÍSM s.n. Eroare de raționament sau demonstrație săvârșită involuntar. [< fr. paralogisme, cf. gr. para – alături, logismos – raționament].

paralogism (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PARALOGÍSM s. n. 1. eroare de raționament sau în demonstrație, săvârșită involuntar. 2. (med.) cuvânt utilizat în sens diferit de cel uzual. (< fr. paralogisme)

paralogism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
paralogísm s. n., pl. paralogísme

paralogism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
paralogism n. raționament fals dar fără intențiune de a înșela.

paralogism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PARALOGÍSM, paralogisme, s. n. Raționament fals făcut din neștiință, fără intenția de a induce în eroare. — Din fr. paralogisme.