paralitic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARALÍTIC, -Ă, paralitici, -ce, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care suferă de paralizie. – Din
ngr. paralitikós, fr. paralytique.paralitic (Dicționar de neologisme, 1986)PARALÍTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de paralizie. [Cf. fr.
paralytique, lat.
paralyticus].
paralitic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARALÍTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de paralizie. (< fr.
paralytique, lat.
paralyticus)
paralitic (Dicționaru limbii românești, 1939)*paralític, -ă adj. (vgr.
paralytikós). Paralizat, lovit de paralizie, damblagiŭ.
paralitic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paralític adj. m.,
s. m.,
pl. paralítici; adj. f.,
s. f. paralítică, pl. paralíticeparalitic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)paralitic a. și m. lovit de paralizie.
paralitic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARALÍTIC, -Ă, paralitici, -ce, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care suferă de paralizie. — Din
ngr. paralitikós, fr. paralytique.