paraliza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARALIZÁ, paralizez, vb. I.
1. Intranz. și
refl. A se îmbolnăvi de paralizie; a damblagi. ♦
Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți.
2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦
Tranz. și
intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din
fr. paralyser.paraliza (Dicționar de neologisme, 1986)PARALIZÁ vb. I. 1. intr., refl. A-și pierde total sau parțial mobilitatea și sensibilitatea corpului; a se damblagi.
2. tr. (
Fig.) A face să înceteze orice mișcare, orice acțiune; a imobiliza. [< fr.
paralyser].
paraliza (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARALIZÁ vb. I. intr. refl. a suferi o paralizie. II. tr. (fig.) a face să înceteze (o mișcare, o acțiune); a imobiliza; a încremeni (de emoție, de spaimă). (< fr.
paralyser)
paraliza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paralizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
paralizeázăparaliza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și
refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦
Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți.
2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦
Tranz. și
intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). — Din
fr. paralyser.paralizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)paralizà v.
1. a lovi cu paralizie;
2. fig. a împiedica acțiunea unei cauze fizice sau morale, a neutraliza:
nenorocirea a paralizat toată activitatea sa.