para (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARA1- Element de compunere care înseamnă:
a) „foarte”, „tare”, „puternic” și servește la formarea unor adjective și a unor substantive;
b) (
depr.) „mult”, „prea numeros” și servește la formarea unor substantive folosite la plural. – Din
ngr. pará, fr. para-.