pantocrator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANTOCRÁTOR s. n. Icoană pictată în bisericile ortodoxe pe bolta naosului, care reprezintă pe Isus Cristos ca împărat al lumii;
p. ext. cupola de deasupra naosului, unde se află această icoană. – Din
ngr. pantokrátor.pantocrator (Dicționar de neologisme, 1986)PANTOCRÁTOR s.n. (
Arte) Reprezentare a lui Isus Cristos ca împărat al lumii în iconografia bizantină. [Cf. it.
pantocratore, gr.
pantokrator].
pantocrator (Marele dicționar de neologisme, 2000)PANTOCRATÓR s. n. (în iconografia bizantină) reprezentare a lui Cristos ca împărat al lumii. (< fr.
pantocrator, gr.
pantokrator)
pantocrator (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pantocratór s. m. – Chipul lui Iisus ca rege al universului, care este reprezentat de obicei în cupola bisericilor ortodoxe.
Gr. παντοϰράτορ.
pantocrator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*Pantocrátor (nume dat lui Isus Hristos)
(-to-cra-) s. propriu
m.pantocrator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pantocrátor (icoană)
(-to-cra-) s. n.pantocrator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PANTOCRÁTOR s. n. Icoană pictată în bisericile ortodoxe pe bolta naosului, care reprezintă pe Isus Hristos ca împărat al lumii;
p. ext. cupola de deasupra naosului, unde se află această icoană. — Din
ngr. pantokrátor.