panahidă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANAHÍDĂ, panahide, s. f. (
Înv. și
pop.) Parastas (făcut după 40 de zile de la moartea cuiva). ♦ Parte a prohodului care se cântă la scoaterea mortului din casă. – Din
sl. panahida.panahidă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)panahídă (panahíde), s. f. – Slujbă religioasă care se face la patruzeci de zile de la înmormîntare. Mgr. παννυχίδα „veghe” (Cihac, II, 681),
cf. sl. panichida, sb. panahida (Vasmer,
Gr., 109).
Der. din
ngr. πιναϰίδι „alfabet” (Pușcariu,
Conv. lit., XXXIV, 1037; Graur,
BL, V, 72;
cf. Gáldi, 207) e mai puțin probabilă. E dubletul lui
panihidă, s. f. (
înv., veghe).
panahidă (Dicționaru limbii românești, 1939)panahídă și
panihídă f., pl.
e (ngr.
panihida, vgr.
pannyhís, -ídos, priveghĭ petrecut în plîns, d.
pân, tot, și
nýx, noapte; vsl. rus.
panihida și
-ahida, pop.
-afida. V.
noapte).
Vechĭ (
panihidă). Denie, priveghere.
Azĭ (
panahidă). Parastas, serviciŭ religios făcut mortuluĭ la 40 de zile de la moarte. V.
panaghie, sărindar.panahidă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)panahídă (serviciu religios) (
înv.,
pop.)
s. f.,
g.-d. art. panahídei; pl. panahídepanahidă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)panahidă f. Mold. parastas. [Gr. mod. PANNYHIDES, priveghiu].
panahidă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PANAHÍDĂ, panahide, s. f. (
înv. și
pop.) Parastas făcut la 40 de zile de la moartea cuiva. ♦ Parte a prohodului care se cântă la scoaterea mortului din casă. — Din
sl. panahida.