panaghie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANAGHÍE, panaghii, s. f. 1. Nume dat Fecioarei Maria;
p. ext. iconiță (emailată) cu chipul Fecioarei Maria, purtată de ierarhi pe piept.
2. Bucată de prescură care se mănâncă în mănăstiri, în prima săptămână după Paști. ♦ Prescură făcută la patruzeci de zile după înmormântarea cuiva. – Din
sl. panagija, ngr. panaghía.panaghie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)panaghíe (panaghíi), s. f. – Prescură care se dă de pomană la patruzeci de zile după o înmormîntare. –
Mr. panaghie. Ngr. παναγία, epitet al Fecioarei (Murnu 41),
cf. sb.,
cr. panagija. –
Der. panaghiar, s. n. (taler de argint în care se servește panaghia).
panaghie (Dicționaru limbii românești, 1939)panaghíe f. (ngr.
panagia, „Maĭca Domnuluĭ”, vgr. „sfințenie perfectă”, d.
pân, tot, și
ágios, sfînt; vsl. rus.
panágiĭa. V.
haglŭ). Titlu al Maĭciĭ Domnuluĭ. Prescură care se ține ridicată de pe masă la panahidă. Panahidă.
panaghie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)panaghíe s. f.,
art. panaghía, g.-d. art. panaghíei; pl. panaghíi, art. panaghíilepanaghie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)panaghie f. partea din pâinea în trei colțuri ce stă pusă pe o măsuță înaintea icoanei Maicii Domnului:
câte parastase și panaghii toate i le-a ridicat. CR. [Gr. mod.: lit. Atotsfânta].
panaghie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PANAGHÍE, panaghii, s. f. 1. Nume dat Fecioarei Maria;
p. ext. iconiță (emailată) cu chipul Fecioarei Maria, purtată de ierarhi pe piept.
2. Bucată de prescură care se mănâncă în mănăstiri, în prima săptămână după Paște. ♦ Prescură făcută la patruzeci de zile după înmormântarea cuiva. — Din
sl. panagija, ngr. panaghía.