palțău (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
palțắu, palțắie, s.n. (reg.) 1. par; nuia, vargă, băț. 2. cheie de fier cu care se desfac șuruburile căruței.
palțău (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
palțắu, -auă, s.n. – 1. Bâtă (D. Pop 1978). Botă de chemători. 2. Bucată de fier care strânge șiștorii (la morile de apă, în Chioar). – Din magh. pálca „băț, baghetă” (Felecan 1983).