pal - explicat in DEX

pal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PAL¹, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puțin intens, șters; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin intensă, ștearsă; (despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle.

pal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PAL², paluri, s. n. Material lemnos sub formă de placă obținut prin presarea de lemn în combinație cu diferiți lianți. – Din inițialele p[lacă] + a[glomerată din] + l[emn].

pal (Dicționar de neologisme, 1986)
PAL, -Ă adj. Palid. ♦ (Fig.) Fără strălucire, șters; searbăd; (despre lumină) slab. [< fr. pale].

pal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PAL¹ s. n. material lemnos, placă, prin presarea rumegușului de lemn cu diferiți lianți. (< p/lacă/ + a/glomerată din/ + l/emn/)

pal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PAL², -Ă adj. 1. palid. 2. (fig.) fără strălucire; searbăd; (despre lumină) slab. (< fr. pâle)

pal (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
pal (pálă), adj. – Palid. Fr. pâle; folosit numai în poezie. E dubletul lui palid, adj. (galben la față), din it. pallido. – Der. păli, vb. (a se face palid), din fr. pâlir (cf. mr. pălescu, din lat. pallēre, P. Papahagi, Jb., XII, 101; Pascu, I, 140); paliditate, s. f., din it. pallidità; paloare, s. f., din fr. pâleur.

pal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pal adj. m., pl. pali; f. pálă, pl. pále

pal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*PAL^ s. n.

pal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pal a. (poetic) palid: fața ta pală de o bolnavă beție EM. (= fr. pâle).

pal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PAL¹, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puțin intens, șters; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin intensă, ștearsă; (despre lumină, surse de lumină sau corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. — Din fr. pâle.