paleograf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALEOGRÁF, -Ă, paleografi, -e, s. m. și
f. Specialist în paleografie. [
Pr.:
-le-o-] – Din
fr. paléographe.paleograf (Dicționar de neologisme, 1986)PALEOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în paleografie. [< fr.
paléographe].
paleograf (Marele dicționar de neologisme, 2000)PALEOGRÁF, -Ă s. m. f. specialist în paleografie. (< fr.
paléographe)
paleograf (Dicționaru limbii românești, 1939)*paleográf, -ă s. (d.
paleografie). Acela care știe paleografia.
paleograf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paleográf (-le-o-graf) s. m.,
pl. paleográfipaleograf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)paleograf m. cel ce s´ocupă cu paleografia.
paleograf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALEOGRÁF, -Ă, paleografi, -e, s. m. și
f. (Rar la
f.) Specialist în paleografie. [
Pr.:
-le-o-] — Din
fr. paléographe.