paleogeografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALEOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a geologiei care are ca obiect reconstituirea și reprezentarea pe hartă a condițiilor fizico-geografice existente în diferite epoci ale istoriei geologice a Pământului. [
Pr.:
-le-o-ge-o-] – Din
fr. paléogéographie.paleogeografie (Dicționar de neologisme, 1986)PALEOGEOGRAFÍE s.f. Ramură a geologiei care are ca obiect de studiu reconstituirea mărilor, a continentelor, a munților etc. din epocile geologice trecute. [Gen.
-iei. / < fr.
paléogéographie].
paleogeografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PALEOGEOGRAFÍE s. f. știință care studiază reconstituirea continentelor și oceanelor în decursul istoriei geologice a Pământului. (< fr.
paléogéographie)
paleogeografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paleogeografíe (-le-o-ge-o-gra-) s. f.,
art. paleogeografía, g.-d. paleogeografíi, art. paleogeografíeipaleogeografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALEOGEOGRAFÍE s. f. Disciplină care studiază configurația suprafeței terestre, climatul, peisajele în decursul istoriei geologice a Pământului. [
Pr.: -
le-o-ge-o-] — Din
fr. paléogéographie.