palatalizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALATALIZÁRE, palatalizări, s. f. (
Fon.) Faptul de
a (se) palataliza; modificare fonetică prin care o consoană oarecare devine palatală (
2). –
V. palataliza.palatalizare (Dicționar de neologisme, 1986)PALATALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) palataliza și rezultatul ei; muiere. [<
palataliza].
palatalizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)palatalizáre s. f.,
g.-d. art. palatalizắrii; pl. palatalizắripalatalizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALATALIZÁRE, palatalizări, s. f. (Fon.) Faptul de
a (se) palatiza; modificare fonetică prin care o consoană nepalatală devine palatală (
2). — V.
palatiza.