palatal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALATÁL, -Ă, palatali, -e, adj. 1. (
Anat.) Relativ la palat
1, care aparține palatului
1, din regiunea palatului
1, palatin
2.
2. (
Fon.) Care se produce în regiunea palatului
1;
spec. (despre sunete) care se articulează prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul-gurii. ♦ (Substantivat,
f.) Sunet articulat prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul-gurii. ♦ Care conține sunete a căror articulație se face în regiunea palatului
1. ♦ (Despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului
1. – Din
fr. palatal.palatal (Dicționar de neologisme, 1986)PALATÁL, -Ă adj. Care aparține palatului, din regiunea palatului; palatin. //
adj., s.f. (Sunet) articulat în regiunea palatului. [< fr.
palatal].
palatal (Marele dicționar de neologisme, 2000)PALATÁL, -Ă adj. 1. din regiunea palatului; palatin
2. 2. consoană ~ă (și s. f.) = consoană care se pronunță prin apropierea sau atingerea părții de jos a limbii de palat. (< fr.
palatal)
palatal (Dicționaru limbii românești, 1939)*palatál, -ă adj. (d.
palat 2; fr.
palatal). Al ceruluĭ guriĭ, al palatuluĭ.
Gram. Pronunțat pin [!] izbirea limbiĭ de ceru guriĭ, vorbind de vocale și consonante, ca
e, i, ca
c, g în
încinge și ca
ș, j, ñ. S. f. O vocală saŭ o consonantă palatală. Adv. Pin [!] ajutoru palatuluĭ:
a pronunța palatal. V.
africat.palatal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)palatál adj. m.,
pl. palatáli; f. palatálă, pl. palatálepalatal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)palatal a. se zice de consoanele rostite lovind cerul gurii cu limba:
palatale sunt c (ce, ci), g (ge, gi), j.palatal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALATÁL, -Ă, palatali, -e, adj. 1. (
Anat.) Relativ la palat
1, care aparține palatului
1, din regiunea palatului
1, palatin
2.
2. (
Fon.) Care se produce în regiunea palatului
1;
spec. (despre sunete) care se articulează prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ (Substantivat,
f.) Sunet articulat prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ Care conține sunete a căror articulație se face în regiunea palatului
1. ♦ (Despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului
1. — Din
fr. palatal.