oxigenare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OXIGENÁRE, oxigenări, s. f. 1. Acțiunea de
a (se) oxigena și rezultatul ei.
2. Hematoză. –
V. oxigena.oxigenare (Dicționar de neologisme, 1986)OXIGENÁRE s.f. Acțiunea de a (se) oxigena și rezultatul ei. [<
oxigena].
oxigenare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oxigenáre s. f.,
g.-d. art. oxigenắrii; pl. oxigenắri