oxigena (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OXIGENÁ, oxigenez, vb. I.
1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul.
2. Refl. (
Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii.
3. Tranz. și
refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦
Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din
fr. oxygéner.oxigena (Dicționar de neologisme, 1986)OXIGENÁ vb. I. refl. A se combina cu oxigenul. ♦
tr., refl. A(-și) decolora (părul) cu apă oxigenată. ♦
tr. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. [Cf. fr.
oxygéner].
oxigena (Marele dicționar de neologisme, 2000)OXIGENÁ vb. I. refl. 1. (despre substanțe chimice) a se combina cu oxigenul. 2. (despre sânge) a se încărca cu oxigen. 3. a albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. II. tr., refl. a(-și) decolora (părul) cu apă oxigenată. (< fr.
oxygéner)
oxigena (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oxigená (a ~) vb.,
ind. prez. 3
oxigeneázăoxigenà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oxigenà v. a (se) combina cu oxigenul.