oxidativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OXIDATÍV, -Ă, oxidativi, -e, adj. 1. Care are proprietatea de a oxida.
2. (
Biol.) Care influențează arderile din organism; oxidant (
2). –
Oxida +
suf. -tiv.oxidativ (Dicționar de neologisme, 1986)OXIDATÍV, -Ă adj. 1. Care poate oxida; oxidant.
2. Care influențează arderile din organism. [Et. incertă].
oxidativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)OXIDATÍV, -Ă adj. care produce oxidare. (< germ.
oxidativ)
oxidativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oxidatív adj. m.,
pl. oxidatívi; f. oxidatívă, pl. oxidatíve