osândi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSÂNDÍ, osândesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.)
1. A condamna, a pedepsi (printr-o sentință judecătorească); a pronunța o sentință de condamnare (împotriva cuiva). ♦
P. ext. A dezaproba, a înfiera, a critica, a judeca.
2. A sili, a obliga; a forța, a constrânge. – Din
sl. osonditi.osândi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)osândí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. osândésc, imperf. 3
sg. osândeá; conj. prez. 3
să osândeáscăosândì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)osândì v. a condamna.