osândă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSẤNDĂ, osânde, s. f. (
Pop.)
1. Condamnare, pedeapsă la care este supus cineva (de către organele judiciare). ◊
Expr. A-și face osânda = a executa pedeapsa la care este condamnat. (
Reg.)
A-și face osânda cu cineva = a se purta rău, fără milă; a chinui, a tortura pe cineva.
2. Fig. Blestem; pacoste, năpastă, nenorocire, urgie. – Din
osândi (derivat regresiv).