ostracită(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OSTRACÍTĂ,ostracite, s. f. Stridie fosilă. – Din fr. ostracite.
ostracită(Dicționar de neologisme, 1986) OSTRACÍTĂs.f. Stridie fosilă. [< fr. ostracite].
ostracită(Marele dicționar de neologisme, 2000) OSTRACÍTĂs. f. stridie fosilă. (< fr. ostracite)
ostracită(Dicționaru limbii românești, 1939) *ostracítă f., pl. e (d. vgr. óstrakon, stridie. V. ostracizm [!]). Geol. Stridie fósilă.
ostracită(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ostracítă s. f., g.-d. art. ostracítei; pl. ostracíte