ostraciza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSTRACIZÁ, ostracizez, vb. I.
Tranz. A înlătura pe cineva din viața publică, dintr-un colectiv; a proscrie; a exclude, a exila, a persecuta. – Din
fr. ostraciser.ostraciza (Dicționar de neologisme, 1986)OSTRACIZÁ vb. I. tr. A alunga pe cineva din viața publică; a exclude; a persecuta. [< fr.
ostraciser].
ostraciza (Marele dicționar de neologisme, 2000)OSTRACIZÁ vb. tr. a alunga (pe cineva) din viața publică; a exclude; (p. ext.) a persecuta. (< fr.
ostraciser)
ostraciza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ostracizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
ostracizeáză