osteomalacie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSTEOMALACÍE, osteomalacii, s. f. Formă de decalcifiere a oaselor provocată de tulburări profunde în metabolismul fosforului și al calciului din substanța osoasă. [
Pr.:
-te-o-] – Din
fr. ostéomalacie.osteomalacie (Dicționar de neologisme, 1986)OSTEOMALACÍE s.f. (
Med.) Înmuiere a scheletului produsă de decalcifiere (prin îmbătrânire). [Gen.
-iei. / < fr.
ostéomalacie, cf. gr.
osteon – os,
malakia – înmuiere].
osteomalacie (Marele dicționar de neologisme, 2000)OSTEOMALACÍE s. f. ramolisment al scheletului, prin decalcifiere. (< fr.
ostéomalacie)
osteomalacie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)OSTEOMALACÍE (‹
fr. {i}; {s}
osteo- +
gr. malakia „moliciune”).
s. f. Boală a adulților caracterizată printr-un ramolisment general al oaselor, care suferă deformări dureroase, din cauza unor defecte de mineralizare sau a lipsei sărurilor fosfocalcice (eliminate prin diarei cronice, în cazul unei asimilări defectuoase a alimentelor, sau prin urină, în cazul unor afecțiuni renale).
osteomalacie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)osteomalacíe (-te-o-) s. f.,
art. osteomalacía, g.-d. osteomalacíi, art. osteomalacíei