osteom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSTEÓM, osteoame, s. n. Tumoare formată din țesut osos. [
Pr.:
-te-om] – Din
fr. ostéome.osteom (Dicționar de neologisme, 1986)OSTEÓM s.m. Tumoare benignă a țesutului osos. [Pl.
-oame. / < fr.
ostéome, cf. gr.
osteon – os].
osteom (Marele dicționar de neologisme, 2000)OSTEÓM s. n. tumoare benignă a țesutului osos. (< fr.
ostéome)
osteom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)osteóm (-te-om) s. n.,
pl. osteoáme