osteologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSTEOLOGÍE s. f. Parte a anatomiei care se ocupă cu studiul oaselor. [
Pr.:
-te-o-] – Din
fr. ostéologie.osteologie (Dicționar de neologisme, 1986)OSTEOLOGÍE s.f. (
Biol.) Disciplină care studiază oasele. [Gen.
-iei. / < fr.
ostéologie, cf. gr.
osteon – os,
logos – studiu].
osteologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)OSTEOLOGÍE s. f. ramură a anatomiei care studiază oasele; scheletologie (1). (< fr.
ostéologie)
osteologie (Dicționaru limbii românești, 1939)*osteologíe f. (vgr.
osteologia, d.
ostéon, os, și
-logíe). Acea parte a anatomiiĭ care tratează despre oase.
osteologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)osteologíe (-te-o-) s. f.,
art. osteología, g.-d. osteologíi, art. osteologíeiosteologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)osteologie f. partea anatomiei ce tratează despre oase.