ostentatoriu(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OSTENTATÓRIU, -IE,ostentatorii, adj. (Rar) Ostentativ. – Din fr. ostentatoire.
ostentatoriu(Dicționar de neologisme, 1986) OSTENTATÓRIUadj. (Liv.) Ostentativ. [< fr. ostentatoire].
ostentatoriu(Marele dicționar de neologisme, 2000) OSTENTATÓRIUadj. ostentativ. (< fr. ostentatoire)
ostentatoriu(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ostentatóriu (rar) [riu pron. riu] adj. m., f. ostentatórie(-ri-e); pl. m. și f. ostentatórii