ospătărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSPĂTĂRÍE, ospătării, s. f. (
Înv. și
pop.) Birt; han (cu birt). –
Ospătar +
suf. -ie.ospătărie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ospătăríe,
ospătăríi, s.f. (înv. și pop.)
1. birt; han.
2. aripă a unei mănăstiri pentru oaspeți și călători; arhondaric.
3. azil pentru bătrâni.
ospătărie (Dicționaru limbii românești, 1939)ospătăríe f. (d.
ospătez). Restaurant, locandă, birt.
Vechĭ. Ospitalitate.
ospătărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ospătăríe (
înv.,
pop.)
s. f.,
art. ospătăría, g.-d. art. ospătăríei; pl. ospătăríi, art. ospătăríileospătărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ospătărie f. birt:
ospătărie populară.