ospătar - explicat in DEX

ospătar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OSPĂTÁR, ospătari, s. m. 1. Angajat din sectorul comercial care servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație și încasează contravaloarea consumației; chelner. 2. (Înv.) Patron al unui birt, al unei ospătării; birtaș, hangiu. – Ospăta + suf. -ar.

ospătar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ospătár s. m., pl. ospătári

ospătar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ospătar m. cel ce ține o ospătărie, birtaș.