ospătărie - explicat in DEX

ospătărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OSPĂTĂRÍE, ospătării, s. f. (Înv. și pop.) Birt; han (cu birt). – Ospătar + suf. -ie.

ospătărie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
ospătăríe, ospătăríi, s.f. (înv. și pop.) 1. birt; han. 2. aripă a unei mănăstiri pentru oaspeți și călători; arhondaric. 3. azil pentru bătrâni.

ospătărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
ospătăríe f. (d. ospătez). Restaurant, locandă, birt. Vechĭ. Ospitalitate.

ospătărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ospătăríe (înv., pop.) s. f., art. ospătăría, g.-d. art. ospătăríei; pl. ospătăríi, art. ospătăríile

ospătărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ospătărie f. birt: ospătărie populară.