oseină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSEÍNĂ s. f. Substanță organică din clasa proteinelor, care formează partea organică a oaselor. – Din
fr. osséine.oseină (Dicționar de neologisme, 1986)OSEÍNĂ s.f. (
Biol.) Proteină care se găsește în oase, în piele și în cartilaje. [Pron.
-se-i-. / < fr.
osséine].
oseină (Marele dicționar de neologisme, 2000)OSEÍNĂ s. f. proteină în oase, în piele și cartilaje. (< fr.
osséine)
oseină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)OSEÍNĂ (‹
fr. {i}; {s}
lat. os „os”)
s. f. Scleroproteină de tipul colagenului, secretată de osteoblaste, care constituie partea organică a osului. Reprezintă
c. 30% din greutatea osului.
oseină (Dicționaru limbii românești, 1939)*oseínă f. (d. lat.
os, ossis, os) și
osteínă f. (d. vgr.
ostéon).
Șt. nat. Substanța care formează țesătura celulară a peliĭ [!] și cartilaginilor.
oseină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oseínă s. f.,
g.-d. art. oseínei