oseminte (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSEMÍNTE s. n. pl. Oasele uscate și descărnate ale unei ființe moarte. – Din
fr. ossements, lat. ossamenta.oseminte (Dicționar de neologisme, 1986)OSEMÍNTE s.n.pl. Oase de om sau de animal mort. [După fr.
ossements, lat.
ossamenta].
oseminte (Marele dicționar de neologisme, 2000)OSEMÍNTE s. n. pl. oase descărnate ale unei ființe moarte. (< fr.
ossements)
oseminte (Dicționaru limbii românești, 1939)*oseminte, V.
osăminte.oseminte (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)osemínte s. n. pl.oseminte (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oseminte n. pl.
1. oase de mort;
2. fig. rămășițe muritoare. [Lat. OSSAMENTA].