oscila - explicat in DEX

oscila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OSCILÁ, oscilez, vb. I. Intranz. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse; a se legăna, a se balansa, a pendula. 2. Fig. A manifesta nehotărâre, a fi instabil; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a fluctua. 3. (Despre un sistem fizic) A evolua în așa fel încât una sau mai multe dintre mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive și negative, simetrice în raport cu valoarea zero. – Din fr. osciller.

oscila (Dicționar de neologisme, 1986)
OSCILÁ vb. I. intr. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse. 2. (Fig.) A manifesta nehotărâre; a șovăi; (p. ext.) a fluctua. [< fr. osciller, cf. lat. oscillare].

oscila (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OSCILÁ vb. intr. 1. a se mișca alternativ în direcții opuse; a se balansa. 2. (fig.) a manifesta nehotărâre; a ezita, a șovăi; (p. ext.) a flutura. 3. (despre un sistem fizic) a evolua astfel încât una sau mai multe din mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive sau negative. (< fr. osciller, lat. oscillare)

oscila (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
oscilá (a ~) vb., ind. prez. 3 oscileáză

oscilà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
oscilà v. a se mișca alternativ în două sensuri contrare.