osatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSATÚRĂ, osaturi, s. f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet, osărie.
2. Schelet de rezistență al unei construcții, al unei mașini, al unei nave etc. ♦
Fig. Constituție internă, structură, alcătuire (a ceva). – Din
fr. ossature.