ornat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORNÁT1 s. n. (
Înv.) Veșmânt de ceremonie; (la
pl.) odăjdii. – Din
lat. ornatus. Cf. germ. Ornat.ornat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORNÁT2, -Ă, ornați, -te, adj. Împodobit, decorat. –
V. orna.ornat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!ornát (
înv.)
s. n., (odăjdii)
pl. ornáte