ornant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORNÁNT, -Ă, ornanți, -te, adj. Care servește drept podoabă, care împodobește. –
Orna +
suf. -ant.ornant (Dicționar de neologisme, 1986)ORNÁNT, -Ă adj. Care împodobește. [Cf. fr.
ornant].
ornant (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORNÁNT, -Ă adj. care împodobește. (< fr.
ornant)
ornant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ornánt (
livr.)
adj. m.,
pl. ornánți; f. ornántă, pl. ornánte