oripila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORIPILÁ, oripilez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A îngrozi. ♦ A indispune, a supăra foarte tare. – Din
fr. horripiler.oripila (Dicționar de neologisme, 1986)ORIPILÁ vb. I. tr. (
Franțuzism) A înfiora, a îngrozi, a teroriza. [Var.
horipila vb. I. / < fr.
horripiler, cf. lat.
horripilari – a avea părul ridicat].
oripila (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORIPILÁ vb. tr. a înfiora, a îngrozi. ◊ (fig.) a exaspera. (< fr.
horripiler, lat.
horripilari)
oripila (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oripilá (a ~) (
livr.)
vb.,
ind. prez. 3
oripileáză