oripilant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORIPILÁNT, -Ă, oripilanți, -te, adj. (
Livr.) Înfiorător, îngrozitor. – Din
fr. horripilant.oripilant (Dicționar de neologisme, 1986)ORIPILÁNT, -Ă adj. (
Franțuzism) Înfiorător, îngrozitor. [Var.
horipilant, -ă adj. / < fr.
horripilant].
oripilant (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORIPILÁNT, -Ă adj. înfiorător, îngrozitor. (< fr.
horripilant)
oripilant (Dicționaru limbii românești, 1939)*oripilánt, -ă adj. (fr.
horripilant, d.
horripiler, a face pe cineva să i se zbîrlească păru de groază, d. lat.
horripilo, -áre, a ți se zbîrli păru de groază, d.
horréscere, a se înfiora, și
pilus, păr. V.
oribil și
păr 1).
Fam. Care-țĭ zbîrlește păru de groază: manualele didactice ale unor
„pedagogĭ” îs în adevăr oripilante. Adv. În mod oripilant:
a scrie oripilant.oripilant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oripilánt (
livr.)
adj. m.,
pl. oripilánți; f. oripilántă, pl. oripilánte