oripilare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORIPILÁRE s. f. (
Livr.) Faptul de a
oripila. –
V. oripila.oripilare (Dicționar de neologisme, 1986)ORIPILÁRE s.f. (
Franțuzism) Acțiunea de a oripila și rezultatul ei; înfiorare, îngrozire, groază. [Var.
horipilare s.f. / <
oripila].
oripilare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oripiláre (
livr.)
s. f.,
g.-d. art. oripilắrii